Deunăzi lăcașul inimii mele a primit, un călător străin…
Încet și sigur obosit el a cerut să se adăpostească,
In camera cu cea mai luminoasă fereastră.
Ferit de viscol și de vreme rea,
Și de troiene mari și nesfârșite,
Călătorul găsi un loc liniștit, ferit de vremuri agitate,
In inima senină el s a cuibarit,
Descoperind un magic și frumos culcuș,
Pentru ca liniștea din el încet să l găzduiască.
Mulţimi de nestemate dragi a făurit,
Din cântece, din cărți și din visare toate,
Împodobind cu grijă și adevărat dibace,
O lume nouă pentru al meu chip.
O lume de povesti și clipe minunate,
Doar pentru mine, toate așteptate,
Le a așternut încet, le a modelat pe toate,
Cu dragoste, credință și mereu curate,
Încet cu drag el mi le a dăruit…
Iar în căminul nou cel construit,
Împodobit cu zâmbete de a pururi calde,
Acum sunt două suflete ale căror inimi bat,
O dulce melodie, un imn minunat,
O nouă iubire, un cer înstelat…
