Trubadur prin Avalon

iubire cu umbrela

Dragostea e singurul lucru care poate umple eternitatea. Infinitului îi trebuie ceea ce nu se isprăveşte niciodată. Dragostea e sufletul însuşi. E de aceeaşi natură. Dragostea e o scânteie divină ca şi sufletul, şi tot ca el e incoruptibilă, indivizibilă, nepieritoare. E un punct de foc în noi, nemuritor şi infinit, pe care nimic nu-l poate mărgini şi nimic nu-l poate atinge. Îl simţi arzând până în măduva oaselor şi-l vezi strălucind până în adâncurile cerului. O, dragoste! adoraţie! voluptate a două gânduri care se înţeleg, a două inimi care se dăruiesc, a două priviri care se pătrund! Fericire, veni-vei şi la mine! Plimbări în doi, în singurătate! Zile binecuvântate şi strălucitoare! Visez uneori că, din când în când, clipe din viaţa îngerilor se desprind şi vin aici, pe pământ, şi se amestecă în destinul oamenilor.

Victor Hugo

View original post

Advertisements