Nefericirea

Prietena mea imi povesteste despre o colega nefericita, care i s-a plans ca are grija de soacra ei, o femeie blanda si buna, cu inceput de Alzheimer. In fiecare dimineata, soacra o intreaba: “Mama, vrei sa-ti fac o cafea?”, iar colega ii repeta, de fiecare data: “Nu, imi beau cafeaua la munca.” Si hohoteste, necajita, plangandu-se ca nu mai poate, ca nu mai vrea sa repete acelasi lucru, in fiecare zi.

Prietena mea mai sa izbucneasca in ras. Nu, viata nu e tragi-comica, ce simtim si ce gandim noi despre ea ar putea fi asa. Ma duce gandul la filmul “Ziua cartitei”, in care un om e silit sa retraiasca aceeasi si aceeasi zi, la fel, doar reactiile sale putand fi diferite.

Atingerea

Un baietel ne intrerupe povestirea. Se repede cu zambetul pana la urechi, de o autenticitate mai mare decat ar putea fi vreodata puritatea aurului, catre caruciorul…

View original post 204 more words

Advertisements